Noi nu suntem .. egali

Noi nu suntem egali,
Noi nu suntem egali,
Hei-hai lelita mea
Noi nu suntem egali.

Da, ca “disclaimer”, sa uitam pentru o clipa politicile sociale, drepturile omului, “politically correct”.
Poti sa te opresti din a citi aici, citind in continuare consider ca nu ma poti condamna. In nici un fel.

Egali ? De ce ?

Suntem nascuti egali, am fi cumva cu sanse sau aptitudini similare, asta din punct de vedere fizic, intelectual, intr-un context omogen, fie context de tip social, politic, cultural, etc.
Avem acelasi metabolism, aceleasi “piese de schimb”, “specificatii din productie”, murim la fel, avem acelasi tip de “casare”.

Dar pana aici.

Personalitatile ne fac diferiti.
Familiile si anturajele ne lanseaza la diferite “viteze” in lume.
Eforturile personale si performantele ne diferentiaza.
Traditiile ne disting, descriu si marcheaza, parcursul si punctele importante din viata noastra.
Experienta personala, momentele de decizie sau indecizie ne separa.

De ce sa fim egali ?
De ce am vrea sa fim egali ?
De ce am vrea unul viata celuilalt ca o piesa de schimb lipsa ?
De ce am spune ca ei o duc mai bine sau mai rau si sa faca sau sa fie asa ca noi ?
De ce am spune ca noi o ducer rau ca nu suntem ca ei ?
De ce am vrea egalitate cu noi insine, cand noi de peste cinci ani va privi amuzat(a) la noi de acum.

Si totusi exista o egalizare, o globalizare, o “oi-zare”, o “turmizare”, o substituire a mea cu tine, si a ta cu mine.
Marile puteri sau orice element de control, inchide gura lumii, cand se leaga de “teroristi”, “moguli”, “politicieni malefici”, oameni ce-si bat nevestele ca e asa traditia, popoare ce dau carnetul de conducere sau kalashnikov la copii inainte de 14 ani (netrebnicii!) in principal de tarile din lumea a treia.

Nu exista si nu va exista o unitate, da, probabil vezi si tu asta, pana cand nu va fi natural sa fie altfel decat unitatea.
O parte din mintea ta vede asta, elementul A nu va fi in multime cu elementul Z pana cand celelalte elemente care le leaga nu vor fi in aceeasi multime.

Adica, ce egalitate sau unitate, daca ne separa o serie de conditii peste care nu poti inca trece, detalii de altfel insignifiante, nu-i asa ?
Detalii cum ar fi : contraste de nivel de trai, distante de mii de kilometri, organizari teritoriale, logistice, etcetera, fac legaturile informationale (internet, comunicatii, linii de transport, sa zicem aeriene) sau organizatiile comune internationale ce ne cuprind, sa fie pe undeva neputincioase in a schimba realmente ceva.

Iar intr-o politica haotica ca si politica tarii noastre, unde abunda contradictii, “de ce?”-uri si “nu pot sa cred”-uri sau “asa se face”, multi (printre care si eu uneori) renunta a intelege, sau macar a fi atenti la sectorul lor de influenta imediata, reala la indemana lor.

Probabil nici viitorul nu va fi utopic, traim vremuri de schimbare, definite sau vazute de multi ce se tem de schimbare, ca terminale, apocaliptice, pentru ca poate apar anomalii inca neinregistrate in graficele istorice.
Ori poate ca noi nu vedem destul de in ansamblu totul.

Inainte de a aduce lumina constiintei tale in lume, nu uita ca, eu, tu, noi, chiar nu suntem egali.

Antisocial ?

Nu.

La rece ?

Foarte probabil.

Local de vis – 2 – Tricou mulat şi ceafa lată

2. Tricou mulat şi ceafa lată

Ideea de bar de manele ar prinde la muuulţi români cu lipsă totală de inspiraţie sau care se lasă în voia mulţimii în astfel de locuri de veghe.

Adica, aţi văzut “bitălsari” (Beatles) sau “betovănişti” (Beethoven)?
Nu. Pentru că şi să fie acum un curent în vogă, s-ar stinge pentru alte curente, mai mult sau mai puţin cu acceaşi temă.
Deci manele nu se ascultă pentru că au în ele ceva satanic, există şi se cântă pentru că lumea le ascultă.

Ai zice, nimeni pe care eu îl cunosc. Să mă exprim pretenţios, societatea noastră are o stratificare destul de puternică, cu straturile distanţându-se de “miez” tot mai mult, în fiecare an, din inerţia continuă dată de explozia liantului comunist ce ne ţinea laolaltă.

Băieţii de treabă, calificaţi da cu probleme cu alcoolul, oamenii muncitori, meşterii pricepuţi, tovarăşii de nădejde, odată căzut regimul, pierd atributele.
Perechea de aripioare si aura îndepărtate, ei redevin ceea ce sunt şi au fost mereu, oameni cu puţine clase, fără pretenţii prea mari, zgomotoşi, mucaliţi, ironici şi patriarhali.

Fără subtilitate şi apreciere a artei, se preferă o formă mai bună mai brută de cultură, mixând filozofia, spiritualitatea, educaţia civică, psihologia sexului opus şi studiul asupra biologiei si a ciclului vieţii şi a muzicii, după ei cu tradiţie în ceva numit manele.

Acum că am definit publicul ţintă, majoritatea populaţiei, din fericire pentru viitorii investitori, să conturăm imaginea locaţiei fericite de petrecere a timpului liber, nu-i aşa ?

Cum ar arata localul ?

Ar fi o local subteran, cu pereţii groşi, pentru ca zgomote infame să nu fie auzite din afară. De asemenea ar fi mai multe camere, separee, pentru baştani, barosani şi mari patroni sau mari barosani.

Desigur, patronul barului ar avea o vedere la principalele camere, printr-un perete de sticla, dincolo de care ar fi ferit de vederea celorlalţi participanţi la “marele chef”.
Camera ar fi bine izolată fonic, cei din ea putând asculta rock, sau orice alt tip de muzică, fiind perfect izolaţi, desigur, bine păzită şi împânzită de camere de filmat.

Mediu ideal pentru afaceri dubioase, separeele vor fi dotate cu dormitoare, unde se pot retrage pentru înmulţire baştanii si prinţesele lor, sub privirile placide ale bodyguarzilor.
La intrare vor exista parcări şi şoferi pentru baştani, parcarea de “lux” fiind la cost suplimentar.
Intrarea de asemenea va fi dotată cu detectoare de metale, zonă de conflict şi un telefon pentru a suna la salvare, serviciul de descarcerare specializat pe scoaterea de săbii din duşmani.

Evenimentele desfăşurate vor fi la diverse, selectate după preferinţa celor ce frecventează clubul, preferinţe aflate prin sondaje, studii de caz.
În principal vor fi zile de naştere, majorate, nunţi, botezuri şi înmormântări, depinde de clientelă.
De asemenea se vor desfăşura sesiuni de karaoke, sau concursuri pentru tinere talente, de orice vârstă, în secţiunea “fumători dar aerisit”.

Prin tot barul există benzi rulante ce converg spre scenă, unde “baştanii” vor depune “biştarii”, procesul de colectare fiind unul fără greş.
În capetele benzilor rulante vor fi “prinţese” ce animă publicul şi stimulează colectarea de bani.
Animatoarele, vor fi mereu bronzate şi de bun gust, fete fine şi neînţelese de duşmanii invidioşi, care vor face cu împreună cu bodyguarzii parte distinctă din fauna permanenta a localului.

De asemenea, pentru cei care vor să arunce cu bani, se vor monta catapulte, cu greutăţi mici din aur pentru bancnote mai mari (pentru portanţă), respectiv elastice colorate pentru teancuri, catapulte orientate de asemenea spre scenă, care se vor declanşa desigur, pe ritm.

Chelneriţele, îmbrăcate sumar si chicios, vor dănţui spre clienţi, având în dinţi nota de plată, meniul, eventual şi tava, după experienţă, strigând ca târgoveţele atât confirmarea comenzii cât şi nota de plata la masa clientului.
Ca băuturi consumate vor fi berea, ieftină, wisky, energizantul ce dă aripi şi vin desigur, cei mai pretenţioşi vor avea şampanie şi caviar (din plastic, de decor) întrucât probabil nu vor înţelege altceva decât mititei.

Nu vă mai zic că “spargeţi piaţa”.

Nu ?

Unde mergem weekendul ăsta ? La “Tricou mulat şi ceafa lată ” !

Umbre din tufiş

Mii de ani în urmă, omul neschimbat de tehnologie, stătea liniştit sub soarele calm al serii de vară şi privea asfinţitul.
Singur ori alături de familie şi tovarăşi, se bucură de liniştea serii, de atmosfera plăcută, hai, un foc, o friptura, un mic, ca azi.

Dar soarele apune, ori nori apar la orizont, în tufişuri mişcare, senzaţia de stomac strâns, durere în ceafă, paloarea iminentă înainte de atac, bătăi de inimă sacadate, transpiraţii reci, paranoia omniprezentă, senzaţie de plutire, mâini şi picioare mai grele decât pieptul, tresăltare la cel mai mic zgomot.

Luptă sau fugi. Cum zicea un autor, “the night is dark and full of terrors”.

Decorul se schimbă, încetul cu încetul de-a lungul vremurilor, tot mai mult spre decorul cunoscut nouă, cu ameninţări pseudo-materialzate, cu efecte negative latente, mai puţin vizibile, cu supravieţuirea garantată, răsplata sau pedeapsa (pentru cei religioşi) după o lungă perioadă, preferabil după moarte sau pensie.

Agitaţia poate fi una conştientizată, ceea ce e bine, deşi intensitatea poate părea mai mare, ori una scursă, picătură cu picătura în subconştient, în întunericul sinelui, de unde mai lent, dar mai sigur, surpă structura stabilităţii noastre emoţionale, ne dizolvă şi reduce mult eficienţa.

“Anima” sau eu-ul este încet copleşit, sugrumat şi apare reacţia, deschizi ochii, calculezi probabilităţi, îţi ascuţi armele şi aştepţi.

Pericolul, real sau nu, prinde formă şi hrăneşte paranoia, indiferent dacă e vorba de un dezechilibru chimic sau pur şi simplu de concepţie, mental (deşi unii maeştrii spun că unul nu apare fără celălalt), netratată, problema se agravează.
Cum să te lupţi cu ceea ce nu vezi ? Cum să combaţi ceva fără formă, cum să te lupţi cu tine ? Cum să câştigi ?

Orice idee de relaxare sporeşte stresul, orice idee de reducere a agresiunii, sună a capitulare, orice idee de tratament induce durere.

Există soluţii ?

Medical, unii tratează problema prin relaxare forţată, cu medicamente inducătoare de stare de bine, care fac pacientul să conştientizeze inutilitatea stresului, provocând desigur dependenţă. E suficient ?
Tratăm cauza nu efectul şi atunci, care ar fi soluţia ?
Interiorizare ? Căutarea resurselor interioare ? Transformarea temerii în furie ? Orgoliul stresat în piatră de moară ? Disciplina ? Meditaţia ? Găsirea unui obiectiv, a unui scop ce ar face totul mai captivant, ar canaliza energia potenţială ? Toate cele menţionate anterior ?

Un weekend plăcut şi multă relaxare vouă.
A fost o săptămână lunga, cinci zile.. (cealalta nu s-a lucrat luni)

Local de vis – 1 – No secrets

Muncim, ne facem treburile prin case, ieşim la cumpărături, plimbări, mai ales acum că a venit primăvara.
Indiferent cu cine ne întâlnim, ce evenimente serbăm, persoanele care ies cu noi, din căutarea diversităţii, o întrebare se naşte în continuu, “unde ieşim ?”.
Desigur, una cu sens, pentru că timpul pe care îl petrecem ieşind are o oarecare limită (nu discut despre bani, aici fiecare ştie câţi are şi cum îi consumă).
Şi la limită, mă refer în principal la timpul din zi alocat pentru ieşiri, scăzând din 24 de ore timpul de somn, muncă, treburi casnice, persoane iubite, sau alte activităţi.

Ieşitul e treabă serioasă, cu alte cuvinte.

Dar unde să ieşi ? Nu ai vrea să mergi într-un loc de care te-ai săturat, care nu îţi place sau contravine puternic scopului, respectiv anturajului cu care ai ieşit, nu ?
După discuţii interesante, am sintetizat o serie de idei care probabil se vor materializa dacă nu s-au materializat deja în lumea întreagă.

1. Localul fără secrete

Un local care ne-am gândit cu nişte amici, să aibă un nume sugestiv, vestic, gen: “No secrets”.
Ar fi un local cu totul şi cu totul din sticlă şi aluminiu, cu o tematică care ar face şi pe cei mai curajoşi să înghită în gol, înainte să intre.

Puncte forte (descriptiv) :
- lumea s-ar distra grozav, ar fi petreceri cu haine transparente, de exemplu, divulgarea de informaţii aleatorii privind starea civilă, dacă persoanele au sau nu parteneri, trăsături, imagini, anunţarea clienţilor noi, cine sunt însoţitorii (din nou, nu pentru cei slabi de înger, cu oarecare limite);
- chelneri care ar striga în bar ziua de naştere a clientului, alegerea clientului ar apărea pe o tablă imensă, clienţii ar relaţiona pe baza acestora, s-ar crea tipologii, prilejuri de noi conexiuni umane, discuţii pe diverse teme;
- ocazional discuţii de la mese (cu microfon şi camere web) ar apărea pe un ecran, cu sonorul pe fundalul muzical, la alegere, ori haotic, depinde de atitudinea sau nivelul de stres al clientului (de exemplu când strigă) ;
- la băi, pereţii ar fi transparenţi, spre stradă, cu sticlă mată în dreptul zonelor intime, în limitele unei decenţe de bază, fără a vedea prea clar, dar ideea de transparenţă, ar fi ceva ce te indeamnă să aştepţi să mergi la baie acasă;
- totodată ar exista detectoare de minciuni, mobile, ce se pot duce la mese, ideale pentru cupluri, parteneri de afaceri sau politicieni, feţe bisericeşti, cu rezultatele, în urma unui vot 50+1%, al celor de la masă, fiind divulgate întregului bar;
- chelnerii vor fi în formaţie obligatorie, un psiholog, un medic şi un avocat, pentru sfaturi şi idei de orice fel, inclusiv consumaţia, bine, aici ar interveni secretele de rigoare (profesionale), nu sfaturile ci rezultatul lor, putând fi făcut public, (cine e inteligent, să se prindă) ocazie pentru clienţi de a relaţiona mai bine;
- sinceritatea chelnerilor ar fi una tranşantă, anunţaţi prin afişaje, lumea ar şti asta, nu ar exista plângeri;
- chiar dacă barul nu ar avea secrete, ce s-ar întâmpla acolo, ar rămâne acolo, lumea şi-ar da acordul de a nu divulga nimic, dincolo de simpla schimbare de atitudine să spunem vis-a-vis de partenerii aduşi acolo;

Puncte slabe :
- clienţii sunt oameni care vor o oarecare intimitate, ridicarea vălului de pe secretele proprii ar fi văzută ca o ofensă, ceea ce ar inhiba persoanele sensibile sau exclusiviste, clienţi secretoşi s-ar putea speria, ei care, la o adică, fac tot deliciul ideii;
- nu ai cum să angajezi, fără un salar mai mare avocaţi, medici sau psihologi ca şi chelneri, poate studenţi, poate dacă se abordează tematica şi se merge pe ideea localului de lux;
- alt contraargument ar fi că un local de acest gen, ar contraveni unor aşa zise bune moravuri, adică lumea are nişte limite clar stabilite, în plus ar atrage mulţi clienţi anxioşi, cu o imagine de sine slabă, care s-ar bucura să vadă slăbiciunile celorlaţi expuse, deşi asta ar putea fi un lucru bun, printr-o expunere inteligentă, ar putea fi ei puşi în lumină, probabil “vindecaţi”;
- dincolo de orice divulgare, s-ar putea să aibă nevoie conducerea barului de o bună reprezentare legală, procese multiple cu persoane de pe diferite nivele ale societăţii şi diferite instituţii, cu posibilitatea de a interveni pentru a scoate din probleme diverse (procese, scandaluri) care ar putea apărea;

Totuşi ca idee, ar fi ceva nou.
Dar ca realizabilitate ?
Idei ?

Genial !

O ghicitoare (din cele auzite recent) :

La curtea lui Vodă, vin boierii să dea darea, o sută de boieri, fiecare aducând câte un sac cu o sută de galbeni fiecare, zece mii în total. Ei bine, un boier este mai necinstit şi pune galbeni contafăcuţi, de acelaşi volum. aceeaşi consistenţă şi aparenţă, doar că un galben contrafăcut este de 90grame, iar unul veritabil 100grame.
Nici vodă nu e mai prejos, are un cântar special (din viitor?) cu care poate cântări o dată pe zi (baterii solare?) la precizie maximă disponibilă azi.
Ei bine ghicitoarea este, dintr-o singură cântărire (cea din ziua aceea) cum poate afla Vodă care din sacii (boierii semnând sacul) deci care boier a fost cel necinstit ?

Cine ştie, iau două beri goale pentru una plină.

Fără Google !

Grade de separare

Nu, nu, .. nu e vorba de documentarul acela cu matricea socială şi şase grade de separare între oricare dintre locuitorii planetei, puţin forţat de altfel, la o adică nu trebuie trecut la “valoros” ceva, prin simpla prezenţă a logo-ului “BBC” în colţ, nu ?

Nu e vorba nici de însingurare, o problemă oarecum de adaptare, decât o reală situaţie în care ne aflăm.

Ar fi mai mult despre necesarul de a păstra aproape, sau a îndepărta la nevoie oamenii care ne plac sau nu, care ne ajută sau nu, care ne susţin sau nu.

Aici, părerea mea, avem mai mulţi factori, mărimea aşezământului(satuc, comună, oraş, metropolă), mijloace de comunicare (strigare, telefon fix, mobil-satelit, internet), educaţia persoanei, pregătire, profil (badea X, muncitor, om cu studii, geniu, etc) şi locul de muncă sau nevoia interacţiunii(nu mai e nevoie să detaliez).

Bineînţeles, separarea, a ţine pe ceilalţi aproape sau departe, sau a se ţine pe sine departe, nu ţine de interese, ţine de sine şi alţii, ţine de sine şi.. sine, de perioadă, de bioritm, alinierea planetelor (scuze pentru mahmureală), în esenţă de mulţi factori vizibili sau nu pentru alţii.

Ori nu vorbim de separare ca un eveniment.
E o forţă, o energie, un lucru mecanic, un flux.
E mai mult ca o stare menţinută, canalizată, o stare activă, conştientă, o forţă ce se manifestă ca o tehnică de apărare, păstrare a integrităţii personale, a normalităţii, singularităţii, a aparenţelor, a limitelor necesare existenţei.
E o stare care dispare la orice unire cu ceilalţi ori la încetarea oricărui semn de “viaţă” din partea elementului separator.

Ca orice forţă are intensitate, frecvenţă, eficienţă (distanţă obţinută), direcţie (separarea de ceva înspre altceva ?) şi reacţiune.

Reacţiunea, pentru că mecanismul nu e atât de interesant, cât este impresia fotografică pe care o lasă în percepţia celorlalţi, sau pentru cei care nu se mulţumesc cu prima impresie, dinamica percepţiei lor vis-a-vis de persoana separată, reacţia lor, interacţiunea – care la urma urmei contează, impactul social, global ori personal fiind care se evidenţiază pe termen lung (cel puţin din punct de vedere al istoriei, nu ?)

Din nou nu vorbesc despre evenimente, oameni sau locuri întâlnite recent.
Nu are sens, la gradul de auto-focus, oamenii tind să se pună automat în context şi caută sensuri unde nu sunt, deci s-ar simţi automat.

Nu caut să provoc stări. Caut ca de obicei să îndemn la reflectare asupra unor mici aspecte, să facă fiecare permutările în minte, cu elementele date mai sus. Permutări fac şi eu, doar că identific, clasific şi enumăr elemente, găsite de altfel mai peste tot, nu le inventez cât le inovez poate ca mulţime, mulţimi, elemente care pe moment mi se par interesante (cât mai generalizat coniţă, cât mai generalizat) .

Aveţi grijă de voi !

Ciaoo

Un Jagger pentru calul meu

As spune o bere dar berea.. nu îmi place.. iar vin, ar suna prea popular.
Să nu mai spun, nu îmi plac nici caii, nici măcar cei ”mecanici”, oricâți centimetri cubi ar avea, sau cât de cool aș arăta pe un chopper, ”șpemii” de ani de evoluție se sting în vehicule care nu pot nici măcar controla clima interne ? No-no.
Vorbesc de un ”cal” de care tragi ca de orice cal, nu îl ”parchezi” niciodată si asemeni unui cal clasic, care se respectă, te respectă și rămâne lângă tine, îți e fidel până la ultima suflare, este dacă vrei suma tuturor alter-ego-urilor tale pe care te poți baza, spiritul, sufletul, ”anima” ta, a mea, a fiecăruia.

De ce cal ? Mai e nevoie să spun la ce sunt buni caii ? Îi călărești, îi hrănești, îi îngrijești dacă nu, sau îî dai la grăjdar, la alții, ai grijă de caii deloc cu un ”rang” ”superior” ție, indiferent de locație, anturaj sau mediu și poate cel mai important, îi dresezi ori îî dai la alții la dresat, la călărit, de ce nu.

Da, în ecuația asta, poți fi doar proprietarul calului respectiv, alții să îl călărească, să îl pună la tras, când calul lor nu mai trage, ori pur și simplu pentru a demonstra că pot, ori să-l adauge la herghelie.
Da, calul poate însemnna viața ta, ideile tale, afinitățile tale, ceea ce vrei sa fi, să faci, să devii, să continui să te schimbi, uneori o forță brută, alteori un înțelept eu care îți amintește ”stăpâne(ă) ne-am abătut de la cale de mult, căutăm merele de aur?” .

Ce tot vorbesc ? Calului meu ii e sete si are o durere de burtică, sa-i dăm un ”anestezic” din peste 50 de ierburi !

E digestiv, nu ?